Pantalonii sunt o parte integrantă a vieții omului modern.
Pentru țarină sau contesă, lenjeria intimă era cusută de croitorese albe. Iar femeile țărănești purtau rochii de casă.
Cu toate acestea, femeile s-au adaptat la condițiile necesare și au reușit să «creeze» ceva similar cu lenjeria intimă. Surse de încredere spun că femeile țărănești au folosit fusta de corp prin legarea capetelor tivului. Era nevoie de acest lucru în «anumite zile». Oponenții acestei cunoștințe spun contrariul. În acele vremuri era dificil să împletești haine și femeile le păstrau. Era inacceptabil să «murdărești» fusta.
Iarna, doar ciorapii de lână nu salvau de la frig. Curând, femeile bogate au început să folosească aceste fuste modificate, înfrumusețându-le cu țesături suplimentare pentru a se potrivi gusturilor lor. Se poate considera că femeile practice din straturile inferioare au devenit inventatoarele pantalonilor. Materialul folosit nu era de cea mai bună calitate și nu toate femeile și-l puteau permite.
În Anglia, femeile se adaptaseră deja pentru a coase aceste capete ale fustei «inferioare», și astfel au apărut primele pantaloane. În cele din urmă, acestea au început să se scurteze, în funcție de lungimea fustei, care, odată cu inovațiile modei, a «crescut» rapid în sus.
Puțin mai târziu, celebra Coco Chanel a ușurat «viața» chiloților, făcând materialul lenjeriei mai practic. Femeile au început să poarte chiloți din bumbac și in, în cazuri rare fiind folosite dantele și volane.
În ce an au devenit chiloții o parte integrantă a vieții în întreaga lume?
La sfârșitul secolului al XIX-lea are loc o adevărată revoluție în istoria lenjeriei de corp. Elementul de garderobă a devenit un detaliu important, a ajutat la respectarea regulilor de igienă, la protejarea organelor genitale, precum și la corectarea figurii.
Începutul acestei revoluții a fost leotardul sportiv, folosit de sportivii străini, iar apoi de sportivii din toate țările.
La începutul secolului al XX-lea, treningurile s-au transformat în costume de baie. Acestea erau purtate atât de bărbați, cât și de femei. Teama de «rușine» a devenit un concept îndepărtat.
Am luat ca bază partea de jos a unui costum de baie. Țesătura și cusăturile au fost simplificate și astfel au apărut pantalonii de familie pentru bărbați.
Pantalonii pentru femei au intrat în uz mai târziu decât pantalonii pentru bărbați, dar varietatea de culori pentru pantalonii pentru femei a fost o descoperire în moda lenjeriei de corp. În anii ’60, fabricile străine au cusut lenjerie intimă cu entuziasm pentru a produce un atribut care a fost un succes. Lenjeria nu mai este considerată ceva rușinos și devine treptat un simbol al sexualității feminine.
Cine a adus lenjeria intimă în Rusia?
Pentru că la începutul secolului al XX-lea a existat o descoperire în istoria chiloților, dar Rusia a întârziat cu producția lor din cauza croitoriei de haine militare. Femeile încă purtau pantalonii și pantalonii scurtați.
În perioada postbelică sovietică, pantalonii au fost inițial în criză și au fost importați prin blat din Republica Cehă și RDG. Era dificil să îi obții, așa că unii oameni îi coseau singuri. Fără o anumită tehnică și modelele potrivite, produsul s-a dovedit a fi ridicol și nu suficient de confortabil.
Fabricile au fost instruite să furnizeze «muncitorilor» sovietici un set de lenjerie confortabil și igienic. În aparență, lenjeria de corp nu diferă în funcție de sex, toate cusute în același stil.
A fost important să se îmbunătățească și să se înnobileze aspectul bărbatului sovietic.
Moda occidentală în anii ’80 și ’90 a «stabilit» dens în URSS și a început vânzarea a tot felul de modele de lenjerie. La început, calitatea slabă a țesăturilor și stilurile fără gust au fost un subiect de discuție. Curând a început procesul de îmbunătățire a croitoriei lenjeriei. Aceasta a fost etapa inițială în istoria lenjeriei rusești.
Data publicării: 7-20-2024
Actualizare data: 7-20-2024
